Functia de dezvoltare-cercetare este reprezentata de ansamblul activitatilor care se desfasoara in cadrul organizatiei, in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei si transformarii ideilor in noutati utile in viitor.
Functia de dezvoltare cercetare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta in toate domeniile organizatiei.Limitarea domeniului de manifestare numai la activitatea de productie, folosirea numai a personalului cu pregatire tehnica, fara a lua in considerare intreaga sfera de cuprindere are repercusiuni negative asupra eficientei de ansamblau a intreprinderii.
2. Tipuri de cercetare
Conform legislatiei actuale(Ordonanta Guvernului Romaniei-8/1977), cercetarea stiintifica se clasifica si are urmatorul continut:
a) Cercetare fundamentala –activitate orientata spre dobandirea de cunostiinte noi fara a avea scop comercial;
b) Cercetare aplicativa- activitate orientata spre dezvoltarea produselor, serviciilor si proceselor;
c) Dezvoltarea tehnologica- activtate de cercetare privind transferul tehnologic, valorificarea investitiei pentru crearea de noi produse, procese, servicii si perfectionarea celor existente.
3.Definitie progresul tehnic
Progresul tehnica reprezinta un proces de imbunatatire a mijloacelor si a tehnologiilor de realizare a produselor, lucrarilor si/sau serviciilor, precum si de innoire permanenta a acestora.Acesta este rezultatul propagarii rezultatelor cercetarii stiintifice si a dezvoltarii tehnologice in structurile economico-sociale.
4.Activitatile functiei de dezvoltare-cercetare:
In cadrul functiunii de cercetare-dezvoltare deosebim trei activitati principale si mai multe secundare.Principalele activitati sunt:previzionarea, conceptia tehnica si organizarea.
A. Activitatea de previzionare a functionarii si dezvoltarii firmei
Activitatea de previzionare consta in elaborarea proiectelor strategiilor si politicilor firmei, concretizate in prognoze si planuri, in defalcarea pe perioade si principalele subdiviziuni organizatorice si in urmarirea realizarii lor.Previzionarea implica o serie de atributii:elaborarea prognozelor, elaborarea proiectelor strategiei de ansamblu si pe domenii; elaborarea proiectului politicii de ansamblu;participarea la elaborarea de politici de ansamblu;participarea la elaborarea pe politici de domenii;urmarirea indeplinirii prevederilor strategiei si politicilor si raportarea rezultatelor esalonului managerial superior;organizarea evidentei capacitatilor de productie.
B.Activitatea de conceptie tehnica
In cadrul acestei activitati se include ansamblul cercetarilor aplicative si dezvoltarilor cu caracter tehnic afectuate in cadrul firmei.
Cercetarile aplicative includ acele cercetari menite sa asigure satisfacerea unor necesitati ale organizatiei, care implica un aport stiintific original, deci de noi cunostiint, ce nu modifica insa principiile si legile consacrate din domeniile respective.Spre deosebire de cercetarile aplicative, dezvoltarile se rezuma la aplicarea in conditii specifice firmei, a unor concepte, metode, cunostiinte deja insusite si utilizate, prin care se asigura realizarea unora dintre obiectivele acestora. Activitatea de conceptie tehnica se concretizeaza in principal in:
1) Conceperea si asimilarea de produse noi si modernizate.Frecventa si amploarea acestor sunt in continua crestere, consecinta fireasca a reducerii ciclului de viata a produselor, a amplificarii uzurii morale si a racordarii Romaniei la evolutiile internationale.
2) Conceptia si implementarea de tehnologii noi si modernizate.Amploarea crescanda a acestei componente de baza a activitatii de conceptie tehnica este generata de aceleasi cauze principale, ca si innoirea produselor.
Pentru realizarea acestor actiuni in bune conditii, firmele exercita un ansamblu de atributii:elaborarea proiectelor strategiei si politicii de cercetare si proiectare;elaborarea de studii, cercetari, documentatii si proiecte pentru simularea de produse noi si moderne;informarea si documentarea tehnico-stiintifica in firma.
C.Organizarea
In calitatea sa de activitate principala a firmei, organizarea reuneste ansamblul proceselor de elaborare, adaptare si introducere de noi concepte si tehnici cu caracter organizatoric.
Specific firmelor moderne este extinderea proceselor organizatorice cu caracter inovational, cea mai mare parte a acestora concretinzandu-se in inovatii organizatorice. Acestea reprezinta o componenta de baza a inovatiilor ce se efectueaza in prezent, al caror management a intrat, potrivit opiniei specialistului elvetian Gasser, in al treilea stadiu al evolutiei lor – “epoca concretizarii inovatiilor”.
Inovatiile organizatorice prezinta, fata de inovatiile tehnice, mai multe particularitati. Forma elaborata predominanta, a acestui tip de inovatie o reprezinta studiul organizatoric ce se poate referi atat la intreprinderile in ansamblul sau, cat si la principalele componente.
Dintre principalele atributii cu caracter organizatoric sunt mentionate: formularea proiectului de politica organizatorica a intreprinderii; elaborarea si aplicarea studiilor si masurilor cu caracter organizatoric; colaborarea cu consultantii in management in perfectionarea organizarii firmei etc.
Activitatile secundare ale acestei functii sunt :
a) cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica
-reprezintata de ansamblul atributiilor organizatiei pentru realizarea obiectivelor din domeniul cercetarii si valorificarii noului in practica organizatiei
b) introducerea progresului tehnic
-consta in operationalizarea inovarii tehnologice, ca produs al cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice in cadrul intreprinderii
c) asimilarea de produse noi
-ansamblu de decizii pentru asigurarea conditiilor tehnice, materiale, economice di organizatorice necesare fabricarii unor produse noi
d) dezvoltarea resurselor prin investitii
- ansamblul atributiilor organizatiei referitoare la transformarea resurselor materiale, financiare si de munca in masini, utilaje etc, prin realizarea de noi
capacitati de productie, modernizare, dezvoltare, reconstrutia si reinnoirea celor existente
e) reproiecrarea manageriala
-ansamblul de atributii creativ-inovative din domeniul introducerii unor noi metode, tehnici de management.
f) cercetarea stiintiifica si dezvoltarea tehnologica
Cercetarea stiintifica reprezinta un ansamblu de procese de cautare sistematica anoului, de dezvoltare a patrimonului stiintei si tehnicii si de dezvoltare a parimonului stiintei si tehnicii si de valorificare a cunostiintelor dobandite.Cercetarea stiintifica, in raport de amploarea obiectivelor stabilite si impactul rezultatelo obtinute poate fi:funndamentala si aplicativa.
Cercetaree stiintifica fundamentala are ca obiectiv largirea sistemului de cunostinte fundamentale asupra materiei, naturii si societatii, crearea de noi sisteme de cunostinte cu impact puternic domeniului in care se desfasoara.
Cercetarea stiintifica aplicativa vizeaza dezvoltarea cercetarilor fundamentale prin realizare de noi produse, servicii, metode si sisteme de cunostinte, sau imbunatatirea celor existente.
g) introducera progresului tehnic
Progresul tehnic reprezinta un proces de imbunatatire amijloacelor tehnice si a tehnologiilor de realizare a produselor, lucarilor si /sau serviciilor, precum si de innoire permanenta a acestora.Acesta este rezultatul propagarii rezultatelor cercetarii stiintifice si adezvoltarii tehnologice in structurile economico-sociale.
Introducere progresului tehnic consta in operationalizare inovarii tehnice si tehnologice in cadrul organizatiilor .Ritmul introducerii progresului tehnic depinde de oportunitatea rezultatelor cercetarii stiintifice, dar si de capacitatea organizatiilor de a prelu aceste rezultate si de a le folosi cu scopul cresterii eficientei activitatilor desfasurate
h) asimilarea de noi produse
Asimilarea de noi produse si modernizarea celor ewxistente constituie pentru fiecare intreprindere una dintre cele mai importante modalitati de crestere aproductivitatii muncii, de valorificare superioara amateriilor prime si materiale, de reducerea consumurilor specifice, de utilizarea eficienta a masinilor si implicit de cerestere a eficientei si competivitatii.
Asimilarea de noi produse este impusa de faptul ca fiecare produs are o duratw de viata ca ,, interval de timp, exprimat in ani intre momentul aparitiei pe piata aprodusului nou si momentul in care inceteaza afi cerut si vandut’’.
Durata de viata a unui produs cuprinde urmatoarele faze:lansarewa, crstrea,expansiunea, saturatia si decliniul.Studiul evolutiei in timp a fiecarui produs si extrapolarea tendintelor, corelat cuprognozele tehnologice,ofera informatii pentru dezvoltarea unor produse.
Produsul nou presune o imbogatire a gamei de valori de intrebuintare, precum si a caracteristicilor tehnico-functionale si economice. In raport de sfera elementelor novatoare, produse noi se pot grupa in :
-produse absolut noi
-produse noi pentru economia nationala
-produse noi pentru inreprindere
Asimilarea de produse noi se poate face potrivit urmatoarelor orientari stretegice:
-prin conceptie proprie
-dupa liceenta
-dupa model de referinta
Asimilarea prin conceptie proprie presupune ca organizatia sa dispuna de un puternic potential economic, stiintific,\si tehnologic, pentru a putea desfasura activitati de cercetare stiintifica, din care sa rezulte noile produse.
Asimilarea prin licenta presupune cumpararea unei liceente pentru noul produs de la organizatii specializate, sau care dispun de un potential de cercetare superior, pentru ca pe baza acesteia sa fie introdus in fabricatie noul produs.
Asimilarea pe baza unui model de referinta consta in cumpararea unui produs existent pe plan international, impreuna cu dreptul de a-l fabrica si comercializa. Dezavantajul in acest caz consta in invechoirea rapida a respectivuluyi produs, care poate fi in ultimele faze din ciclul de viata.
Asimilarea de noi produse presupune o pregatire materiala , organizatorica si tehnica a fabricatiei.Pregatirea tehnica impune o pregatire constructiva a fabricatiei, ca ansamblul de procese de elaborare astudiilor si documentatiilor tehnice pentru realizarea noilor produsesi o pregatire tehnologica in vederea elaborarii documentatiei tehnologice pentru realizare noilor produse.
i) dezvoltarea resurselor prin investitii
Pentru dezvoltarea resurselor inteprinderii se elaboreaza programe de investitii, prin care se aprecieaza obiectivele de investitii ce urmeaza a fi realizate.
In etapa de stabilire a obiectivelor de investitii se realizeaza studii de fezabilitate si analize comparative.In continuare, in etapa de pregatire propiu-zisa a investitiei se intocmesc proiectele de executie si documentatiile economice, iar in etapa de realizare a obiectivului de investitii se desfasoara servicii si asistenta tehnica de specialitate.
In opinia unor reputati specialisti in domeniu¹, investitia este privita ca “o cheltuiala pe care o fac persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obtine bunuri si/sau servicii”.Or, dezvoltarea resurselor organizatiei presupune efectuarea de catre aceasta a unor cheltuieli, cu scopul de a dezvolta resursele de care dispune, in primul rand capacitatii de productie, dar nu numai.
Dintre toate lucrarile care trebuie desfasurate pentru punerea in practica a unui proiect de investitii, managementul organizatiei va implica mai mult in studiul de fezabilitate si in evaluarea eficientei economice a investitiilor, fiecare dintre acestea facand obiectul unor discipline stiintifice distincte.
Elaborarea acestor lucrari presupune folosirea unor metodologii, metode si tehnici specifice, intre care :metoda actualizarii sau discontarii, metoda pragului de rentabilitate, tehnica de simulare Monte Carlo, metoda riscului de ambianta, tehnica diagramei sanselor de succes, Metodologia Bancii Mondiale pentru evaluarea eficientei economice a investitiilor.
j) reproiectarea manageriala
Asa cum se poate vorbi despre fiabilitatea unui sistem tehnic ( masina, utilaj, agregat), se poate aprecia ca si sistemul de management al unei organizatii este mai mult sau mai putin fiabil.Aceasta pentru ca, fiabilitatea poate fi considerata “probabilitatea ca un produs sau serviciu sa functioneze corect intr-o perioada de timp determinata si in conditiile de utilizare prescrise”.
Or, intrucat un sistem de management este influentat de o serie de factori exogeni si endogeni, care se schimba in permanenta, si acest sistem de management isi pierde din eficacitatea la care a fost proiectat la un moment dat.
Fiabilitatea sistemului de management al unei organizatii poate fi inteleasa ca probabilitatea ca acesta sa functioneze corespunzator intr-o anumita perioada cu minimum de abateri de la standardele de performanta stabilite.
Fiablitatea, ca o extindere a conceptului de calitate, presupune si concepte complementare, legate de:
-mentabilitatea sistemului, adica restabilirea functionarii corespunzatoare a acestuia la aparitia dereglarilor, care in cazul managementului unei organizatii consta in masuri de adaptare a componentelor sistemului de management (organizatoric, informational, decizional) la schimbarile care au loc in mediul intern si extern;
- ergonomie, adica asigurarea relatiei optime intre om, masina si mediul ambient, care se urmareste si in cazul managementului unei organizatii;
- analiza sau ingineria valorii prin care se urmareste o functionalitate maxima a managementului la costuri minime;
- psihosociologia, prin care se urmareste integrarea rationala si eficienta a omului in mediul social.
Toate acestea justifica preocuparea continua pe care fiecare organizatie trebuie sa o manifeste fata de proiectarea sau, dupa caz, reproiectarea sistemului
de management de care dispune.De asemenea, se justifica si necesitatea folosirii unor specialisti in managementul organizatiei, care nu numai ca aplica unele cunostinte stiintifice din domeniul managementului, dar au si rolul de a crea nou in acest domeniu, pentru care trebuie sa desfasoare o activitate de cercetare.
Teoreticieni si/sau practicieni, specialistii in managementul organizatiei au ca obiectiv, dezvoltarea teoriei in domeniul managementului, printr-o cercetare fundamentala sau aplicativa si adaptarea permanenta a sistemului de management al organizatiilor, in care functioneaza, sau la care sunt solicitati sa intervina la un nivel de performanta acceptabil.Ca urmare, cresterea fiabilitatii sistemului de management al unei organizatii depinde de nivelul la care se desfasoara cercetarea din acest domeniu, dar si de capacitatea organizatiilor de a prelua rezultatele acestor cercetari pentru a le aplica in practica manageriala.
Mentinerea si/sau cresterea fiabilitatii sistemelor de management ale organizatiilor presupun elaborarea unor lucrari specifice fiecarei organizatii in parte, dar se poate vorbi si de o metodologie generala de introducere a acestor schimbari in cadrul fiecarei organizatii.In general, etapele unei astfel de metodologii pot fi evidentiate ca in fi.
Atributii ale activitatilor
1.Prognoza privind dezvoltarea firmei pe piata:elaborare de proiecte, realizarea de proiecte de cooperare, de investitii.
2.Concepere si implementare.Elaborarea de studii si cercetari pentru asimilarea de produse noi, conceperea si implementarea tehonologiilor noi, conceperea de noi instalatii.
3.Realizarea de studii.Privind normarea muncii, organizarea compartimentului de productie, realizarea de proiecte privind politica organizatorica a firmei.
Strategii manageriale în activitatea de cercetare dezvoltare
Nu se poate alege o strategie ci o combinaţie a lor în diferite proporţii în funcţie de interesul firmei pe piaţă.
Tipuri de strategii
a) Ofensive – risc ridicat, potenţial de compensaţie ridicat privind rezultatele financiare şi în inovarea tehnologică şi analiza pieţei; sunt adoptate mai ales de firmele mari, dar şi în firmele mici.
b) Defensive – grad scăzut de risc, potenţial de compensaţie scăzut, caracteristic firmelor care pot realiza profit în condiţii de condiţii de concurenţă, mai ales în domeniul producţie şi marketing.
c) Absorbante – pot fi luate în considerare prin două aspecte:
- cumpărarea de licenţe mai ales în domeniul cercetării dezvoltării
- brevetarea unor inovări majore proprii
d) Interstiţiale – utilizate de firmele care evită confruntarea directă cu concurenţa prin cunoaşterea punctelor tari şi slabe.
e) Incorecte – atac asupra segmentului de piaţă deţinute de alte firme, utilizând metode ale spionajului industrial.
Functia de cercetar
e-dezvoltare
Caracterizarea activităţii de menţinere şi promovare pe piaţă, este momentul sesizării când tehnologia clasică se apropie de limita ei naturală.
În acest moment decizia de management poate avea două reacţii contradictorii:
a) decizia de a transfera efortul de cercetare dezvoltare rapid în domeniul noilor sisteme tehnologice ca răspuns ofensiv
b) decizia de a investi capital şi în tehnologia existentă şi în tehnologia nouă
- calea x – investiţie redusă;
- calea y – investiţie continuă;
- calea z – investiţie accelerată.
Riscul în fazele ciclului de viaţă
a) Strategia ofensivă – introducerea de produse şi tehnologii noi
- Faza de inovare şi lansare – risc ridicat
- Faza de dezvoltare – risc mediu
- Maturitate – risc redus
b) Strategia defensivă – îmbunătăţire produs şi tehnologie
- Faza de inovare lansare – risc redus
- Faza de dezvoltare – risc ridicat
- Maturitate – risc mediu
Evaluarea normelor de timp în activitatea de cercetare
Stabilirea normelor de timp se va realiza în funcţie de fazele cercetării:
A. Fazele preliminare ale cercetării
- fişa unică de fundamentare;
- temă de cercetare complexă;
- temă de cercetare cadru sau pentru colaboratori.
B. Faze efective de cercetare
- studii de cercetare
- studii tehnice;
- studii experimentale;
- studii de fiabilitate;
- studii de dezvoltare;
- documentaţie pentru modele
- experimental;
- funcţional;
- matematic;
- elaborarea tehnologiei specifice cercetării
- tehnologii aplicative;
- tehnologii pilot;
- experimentări, încercări, verificări, testări
- experimentări pentru model;
- experimentări de laborator;
- elaborare temă de proiectare numai dacă faza de cercetare este urmată de faza de proiectare
C.Fazele adiţionale cercetării
- elaborarea documentaţiei economice pentru cercetare
- avizarea lucrărilor de cercetare
D.Faze de execuţie pentru cercetare
- execuţie model numai dacă lucrarea de cercetare o cere.
Aspecte ale eficienţei activităţii de cercetare
- se consideră eficiente inovările care produc efecte favorabile imediate şi în perspectiva;
- criteriul eficienţei se aplică pe planul probabil şi nu al certitudinii pentru că există mereu un risc;
- transpunerea unei descoperiri în producţie provoacă mereu un proces de rezistenţă datorită nesiguranţei dinamicii rezultatelor pozitive pe piaţă
Comparaţii pentru exprimarea eficienţei în cercetare
- comparaţie cu o stare anterioară;
- comparaţie cu alte variante posibile;
- comparaţie cu rezultatele obţinute pe plan mondial;
- comparaţie cu situaţia obţinută fără intervenţia cercetării.
Eficienţa economică – clasificare
a) estimativă – se consideră de la înscrierea temei de cercetare în plan până la valorificarea rezultatelor în producţie;
b) potenţială – se consideră din momentul finalizării temei şi până la valorificarea în producţie;
c) efectivă – determinată în momentul aplicării cercetării în practică.
Eforturi şi efecte economice ale cercetării dezvoltării
Eforturi – totalitatea cheltuielilor efectuate, dependente de obiectivul şi conţinutul temei.
Se determină la începutul introducerii temei în plan şi vor fi reactualizate pentru momentul încheierii realizării temei de cercetare, ţinându-se cont de:
- coeficientul eficienţei economice;
- durata în ani din momentul începerii temei şi până la încheiere;
- inflaţie.
Efecte economice estimate ca urmare a aplicării în producţie a temelor de cercetare.
Efecte economice – rezultatul corelat cu cerinţele pieţei şi negociabil cu clientul, al efortului depus pentru elaborarea temei de cercetare, aplicarea rezultatelor ei pe durata de viaţă economică a cercetării.
Tipuri de efecte economice:
a) efecte economice de moment sau de durată manifestat ca acumulări suplimentare;
b) efecte economice însumabile ca aport valutar de moment sau de durată;
c) efecte economice însumabile ca spor de producţie;
Componente:
- efecte economice de bază;
- efecte economice complementare la producător;
- efecte economice la beneficiari sau utilizatori.
1. Efecte economice de bază
a) directe – la compartimentul de cercetare, cuprinzând creşterea profitului
b) indirecte – la organizaţia beneficiară, cuprinde creşterea profitului, economii la fondurile de producţie, economia de valută, economia în masurile de combatere a poluării mediului.
2. Efecte economice complementare
Se manifestă atât la organizaţia de cercetare cât şi la cea beneficiară.
a) efecte economice complementare la organizaţia de cercetare – cuprind: spor de producţie propriu şi aport valutar;
b) efecte economice complementare la organizaţia beneficiară – cuprind: spor de producţie propriu, spor de producţie datorat creşterii productivităţii muncii, reducerea costurilor de producţie, aport valutar
Asimilarea de produse noi
Asimilarea de produse noi reprezintă ansamblul de activităţi şi decizii prin care se asigură la nivelul organizaţiei industriale condiţiile tehnice, materiale şi organizatorice necesare introducerii în fabricare a unor produse ţi tehnologii performante cerute de piaţă.
Tactici pentru dezvoltarea afacerilor proprii
a) în perioada de tranziţie actuală cu resurse financiare limitate – strategii manageriale de ordin defensiv. Se recomandă modernizarea produselor existente apelând la concepţia proprie combinată cu asimilarea după model de referinţă sau licenţă.
b) în perioada de stabilitate – se apelează la concepţie proprie pe baza experienţei câştigate sau ajutată de licenţe. Caracteristica asimilării de produse noi o constituie pregătirea tehnică a fabricaţiei, pregătirea materială şi pregătirea organizatorică.
Pregătirea tehnică – are ca obiectiv asigurarea documentaţiilor tehnice şi economice, cuprinzând pregătirea constructivă şi pregătirea tehnologică.
Pregătirea materială – cuprinde asigurarea proceselor de producţie cu toate mijloacele materiale necesare desfăşurării lui: utilaje, mijloace de transport, scule, materiale, energie.
Pregătirea organizatorică – presupune stabilirea formelor şi metodelor de organizare şi conducere a producţiei.
e-dezvoltare
Caracterizarea activităţii de menţinere şi promovare pe piaţă, este momentul sesizării când tehnologia clasică se apropie de limita ei naturală.
În acest moment decizia de management poate avea două reacţii contradictorii:
a) decizia de a transfera efortul de cercetare dezvoltare rapid în domeniul noilor sisteme tehnologice ca răspuns ofensiv
b) decizia de a investi capital şi în tehnologia existentă şi în tehnologia nouă
- calea x – investiţie redusă;
- calea y – investiţie continuă;
- calea z – investiţie accelerată.
Riscul în fazele ciclului de viaţă
a) Strategia ofensivă – introducerea de produse şi tehnologii noi
- Faza de inovare şi lansare – risc ridicat
- Faza de dezvoltare – risc mediu
- Maturitate – risc redus
b) Strategia defensivă – îmbunătăţire produs şi tehnologie
- Faza de inovare lansare – risc redus
- Faza de dezvoltare – risc ridicat
- Maturitate – risc mediu
Evaluarea normelor de timp în activitatea de cercetare
Stabilirea normelor de timp se va realiza în funcţie de fazele cercetării:
A. Fazele preliminare ale cercetării
- fişa unică de fundamentare;
- temă de cercetare complexă;
- temă de cercetare cadru sau pentru colaboratori.
B. Faze efective de cercetare
- studii de cercetare
- studii tehnice;
- studii experimentale;
- studii de fiabilitate;
- studii de dezvoltare;
- documentaţie pentru modele
- experimental;
- funcţional;
- matematic;
- elaborarea tehnologiei specifice cercetării
- tehnologii aplicative;
- tehnologii pilot;
- experimentări, încercări, verificări, testări
- experimentări pentru model;
- experimentări de laborator;
- elaborare temă de proiectare numai dacă faza de cercetare este urmată de faza de proiectare
C.Fazele adiţionale cercetării
- elaborarea documentaţiei economice pentru cercetare
- avizarea lucrărilor de cercetare
D.Faze de execuţie pentru cercetare
- execuţie model numai dacă lucrarea de cercetare o cere.
Aspecte ale eficienţei activităţii de cercetare
- se consideră eficiente inovările care produc efecte favorabile imediate şi în perspectiva;
- criteriul eficienţei se aplică pe planul probabil şi nu al certitudinii pentru că există mereu un risc;
- transpunerea unei descoperiri în producţie provoacă mereu un proces de rezistenţă datorită nesiguranţei dinamicii rezultatelor pozitive pe piaţă
Comparaţii pentru exprimarea eficienţei în cercetare
- comparaţie cu o stare anterioară;
- comparaţie cu alte variante posibile;
- comparaţie cu rezultatele obţinute pe plan mondial;
- comparaţie cu situaţia obţinută fără intervenţia cercetării.
Eficienţa economică – clasificare
a) estimativă – se consideră de la înscrierea temei de cercetare în plan până la valorificarea rezultatelor în producţie;
b) potenţială – se consideră din momentul finalizării temei şi până la valorificarea în producţie;
c) efectivă – determinată în momentul aplicării cercetării în practică.
Eforturi şi efecte economice ale cercetării dezvoltării
Eforturi – totalitatea cheltuielilor efectuate, dependente de obiectivul şi conţinutul temei.
Se determină la începutul introducerii temei în plan şi vor fi reactualizate pentru momentul încheierii realizării temei de cercetare, ţinându-se cont de:
- coeficientul eficienţei economice;
- durata în ani din momentul începerii temei şi până la încheiere;
- inflaţie.
Efecte economice estimate ca urmare a aplicării în producţie a temelor de cercetare.
Efecte economice – rezultatul corelat cu cerinţele pieţei şi negociabil cu clientul, al efortului depus pentru elaborarea temei de cercetare, aplicarea rezultatelor ei pe durata de viaţă economică a cercetării.
Tipuri de efecte economice:
a) efecte economice de moment sau de durată manifestat ca acumulări suplimentare;
b) efecte economice însumabile ca aport valutar de moment sau de durată;
c) efecte economice însumabile ca spor de producţie;
Componente:
- efecte economice de bază;
- efecte economice complementare la producător;
- efecte economice la beneficiari sau utilizatori.
1. Efecte economice de bază
a) directe – la compartimentul de cercetare, cuprinzând creşterea profitului
b) indirecte – la organizaţia beneficiară, cuprinde creşterea profitului, economii la fondurile de producţie, economia de valută, economia în masurile de combatere a poluării mediului.
2. Efecte economice complementare
Se manifestă atât la organizaţia de cercetare cât şi la cea beneficiară.
a) efecte economice complementare la organizaţia de cercetare – cuprind: spor de producţie propriu şi aport valutar;
b) efecte economice complementare la organizaţia beneficiară – cuprind: spor de producţie propriu, spor de producţie datorat creşterii productivităţii muncii, reducerea costurilor de producţie, aport valutar
Asimilarea de produse noi
Asimilarea de produse noi reprezintă ansamblul de activităţi şi decizii prin care se asigură la nivelul organizaţiei industriale condiţiile tehnice, materiale şi organizatorice necesare introducerii în fabricare a unor produse ţi tehnologii performante cerute de piaţă.
Tactici pentru dezvoltarea afacerilor proprii
a) în perioada de tranziţie actuală cu resurse financiare limitate – strategii manageriale de ordin defensiv. Se recomandă modernizarea produselor existente apelând la concepţia proprie combinată cu asimilarea după model de referinţă sau licenţă.
b) în perioada de stabilitate – se apelează la concepţie proprie pe baza experienţei câştigate sau ajutată de licenţe. Caracteristica asimilării de produse noi o constituie pregătirea tehnică a fabricaţiei, pregătirea materială şi pregătirea organizatorică.
Pregătirea tehnică – are ca obiectiv asigurarea documentaţiilor tehnice şi economice, cuprinzând pregătirea constructivă şi pregătirea tehnologică.
Pregătirea materială – cuprinde asigurarea proceselor de producţie cu toate mijloacele materiale necesare desfăşurării lui: utilaje, mijloace de transport, scule, materiale, energie.
Pregătirea organizatorică – presupune stabilirea formelor şi metodelor de organizare şi conducere a producţiei.
